Opinie • Republica Moldova • Greg Roman • 15 noiembrie 2026

Șase ani. Șase ani de promisiuni, discursuri solemne, fotografii frumoase, conferințe europene și lozinci despre dreptate. Șase ani în care ni s-a spus că Moldova va fi, în sfârșit, condusă altfel. Astăzi, la șase ani de la victoria Maiei Sandu din 15 noiembrie 2020, întrebarea rămâne simplă: ce am votat și ce am primit?

Maia Sandu și contrastul dintre promisiunile politice și realitatea socială din Republica Moldova după șase ani.
Promisiunile au fost mari. Așteptările au fost și mai mari. Bilanțul trebuie judecat după realitatea trăită de oameni.

Nu scriu aceste rânduri pentru că aș fi uitat de unde am pornit. Nu am uitat nici de „Kuliok”, nici de vechile scheme, nici de oligarhii care au capturat instituții și au tratat Republica Moldova ca pe propria moșie. Tocmai de aceea am sperat că schimbarea va însemna mai mult decât schimbarea oamenilor din fotografiile oficiale.

Dar să nu confundăm lucrurile: „Kuliok” este asociat cu dosarul și imaginile controversate din perioada lui Igor Dodon și cu acuzațiile formulate de procurori, pe care acesta le contestă. Nu este o faptă a Maiei Sandu. Expresia „de la Kuliok la boroboațe” descrie, în acest articol, trecerea de la vechile scandaluri politice la dezamăgirile, contradicțiile și controversele perioadei actuale.

Nu am votat pentru schimbarea unei găști cu alta. Nu am votat pentru ca unii să plece din funcții, iar alții să ocupe fotoliile și să ne explice, cu aceeași superioritate, că poporul nu înțelege cât de bine îi este. Am votat pentru o schimbare reală. Iar schimbarea reală se măsoară în rezultate.

Șase ani de promisiuni. Unde sunt rezultatele?

În 2020, Maia Sandu a venit în fața cetățenilor cu un mesaj puternic: combaterea corupției, dreptate, ordine în instituții, locuri de muncă, pensii mai bune și modernizarea satelor. Au fost prezentate obiective concrete, inclusiv promisiunea de a aloca anual două miliarde de lei pentru modernizarea localităților și angajamentul privind pensia minimă de 2.000 de lei.

Acestea nu erau vorbe aruncate într-o discuție de cafenea. Erau promisiuni electorale făcute oamenilor care au mers la vot cu speranța că viața lor se va schimba.

Și ce s-a întâmplat? Nimic, absolut nimic! Iar dacă ai curajul să ridici „ochii din pământ”, păi ori protagonista se judecă cu tine, ori ești declarat „mâna lui Putin”, „piciorul dracului” etc. Adică, taci și bate din palme, pentru că tu nu înțelegi cât de bine este să trăiești în Republica Moldova acum, pe timpul guvernării „reginei” și al piticilor, adică al ipocriților și al tuturor mizeriilor societății aduși în fruntea statului de către protagonistă. În locul unei evaluări sincere, am primit prea des discursuri despre moștenirea trecutului, crize externe și dificultăți inevitabile.

Da, războiul din Ucraina, criza energetică și presiunile economice au afectat Moldova. Ar fi absurd să negăm aceste lucruri. Dar tocmai în perioadele grele se vede diferența dintre un lider care gestionează o criză și unul care doar explică de ce nu este responsabil pentru consecințe.

O guvernare nu poate controla toate evenimentele internaționale. Dar poate controla calitatea deciziilor interne, transparența achizițiilor, eficiența instituțiilor, prioritățile bugetare și modul în care sunt protejați cetățenii vulnerabili.

Dacă după șase ani cetățeanul trebuie să audă în continuare că toate problemele sunt vina celor de dinainte, atunci când începe, de fapt, răspunderea celor care conduc astăzi?

Sărăcia nu dispare prin conferințe și comunicate

Imagine editorială despre sărăcie, dificultățile familiilor și contrastul dintre promisiunile politice și viața de zi cu zi din Republica Moldova.
Dincolo de discursuri, sărăcia se vede în gospodării, în facturi și în alegerile imposibile pe care trebuie să le facă familiile.

În timp ce discursul oficial vorbește despre progrese și reziliență, oamenii își fac calculele în magazine, la farmacie, la ghișeul de achitare a facturilor și în piețele din localități. Pentru ei, economia nu este o prezentare PowerPoint. Economia este întrebarea dacă mai rămân bani până la sfârșitul lunii.

Datele oficiale pentru 2025 arată o imagine dură: rata sărăciei absolute a fost de aproximativ 31,1% la nivel național, cu o diferență majoră între mediul rural și cel urban: aproximativ 40% în sate și 21,1% în orașe.

Patru din zece oameni din mediul rural se confruntă cu sărăcia absolută. Nu este o statistică decorativă. În spatele fiecărui procent se află familii care aleg ce factură să achite, pensionari care cumpără mai puține medicamente și părinți care încearcă să întindă salariul până la următoarea zi de plată.

Poți să vorbești despre integrare europeană, reforme și investiții cât dorești. Dar dacă o parte atât de mare a populației rămâne în sărăcie, ai obligația să explici ce rezultate concrete au produs politicile tale economice.

Și nu, nu este suficient să răspunzi că situația ar fi fost și mai rea fără actuala guvernare. Aceasta este o afirmație care trebuie demonstrată, nu repetată ca o formulă magică. Cetățenii au dreptul să compare promisiunile cu rezultatele și să ceară explicații pentru fiecare obiectiv ratat.

Ong-urile apropiate Curții fac rapoarte în care încearcă să ne convingă cât de bine este să trăiești în Republica Moldova cu regina în frunte. Totodată, rapoartele internaționale, la absolut toate capitolele, ne arată an de an că, pe timpul statului capturat, era mai multă democrație, libertate și siguranță în ziua de mâine. Astăzi asistăm, fără precedent, la un stat absolut capturat și, cu certitudine, acest lucru se va regăsi în primele ședințe ale următoarelor guvernări.

Gazul: de la aproximativ 4 lei la peste 26 de lei

Comparație ilustrativă între promisiunile politice și creșterea costurilor la gaz pentru gospodăriile din Republica Moldova.
Promisiunile electorale nu achită facturile. Comparația tarifelor este orientativă.

Puține lucruri au lovit gospodăriile moldovenești atât de direct precum prețul energiei. În 2020, tariful reglementat pentru gazul destinat consumatorilor casnici era în jurul valorii de 4,30 lei pentru un metru cub. În octombrie 2026, tariful indicat pentru consumatorii casnici a ajuns la aproximativ 26,14 lei/m³, cu TVA.

Este o diferență uriașă. Și da, există explicații internaționale: războiul din Ucraina, criza energetică europeană, schimbările de pe piețele regionale și modificările rutelor de aprovizionare. Nu ar fi corect să punem întreaga creștere în cârca unui singur politician sau a unei singure decizii.

Dar nici nu putem accepta ca aceste explicații să devină un paravan permanent pentru lipsa de transparență. Cetățeanul are dreptul să știe cât a costat gazul cumpărat, de unde a provenit, prin ce intermediari a trecut, ce comisioane au fost plătite și cum au fost luate deciziile care au determinat tariful final. Cât despre competențele celor care se ocupă de asigurarea statului cu resurse energetice, nici nu mai are rost să discutăm. Or, această guvernare este unica din Republica Moldova care a demonstrat contrariul, adică: niciun „iobag” nu poate fi mai „strălucit la minte” decât stăpâna din turn… Așa că de aici și rezultatele…

Dacă gazul este cumpărat în condiții avantajoase, arătați contractele și explicați prețul. Dacă există intermediari, spuneți cine sunt. Dacă nu există nicio problemă, transparența ar trebui să fie cel mai simplu răspuns.

Scandalurile și întrebarea meritocrației

O altă promisiune fundamentală a schimbării a fost meritocrația: funcții ocupate de oameni competenți, instituții conduse profesionist și toleranță zero față de conflictele de interese. Nu era o cerință exagerată. Era minimul pe care cetățenii îl puteau aștepta de la o guvernare care a venit la putere criticând vechile practici.

În 2026, cazul MoldATSA a readus în discuție tocmai aceste întrebări. În spațiul public au apărut informații și investigații jurnalistice privind conducerea întreprinderii, CV-ul directorului, precum și angajarea și promovarea rudelor și apropiaților Maiei Sandu în funcții-cheie de conducere și management la mai multe instituții importante ale statului. Mai erau și, cu certitudine, mai sunt printre ei și acei/acele care erau salariați fără să se prezinte la serviciu, nemaivorbind de obligațiunile zilnice… Dar, după cum ni s-a arătat cu „degetul reginei” și ni s-a spus, asta a fost doar o boroboață…

Ulterior, au fost anunțate plecări și măsuri legate de aceste cazuri, iar Maia Sandu a declarat public că nu a avut un rol în angajarea rudei sale și a criticat încasarea unor bani considerați nemeritați. Aceste declarații și evoluții trebuie analizate în baza faptelor și documentelor disponibile, nu transformate automat în concluzii penale… Dar, grație noului termen pe care ni l-a oferit doamna, acum și copiii de la grădiniță cunosc mai bine termenul „boroboață” decât numele lui „Nechiforciuc”, despre care tot doamna ne spunea, de la tribuna Parlamentului, că este cunoscut și la grădinițele de copii…

Dar întrebările politice rămân perfect legitime:

  1. Cine a decis angajările?
  2. Care au fost criteriile de selecție?
  3. Ce atribuții concrete aveau persoanele respective, dar și acei tineri și acele tinere de prin ministere, cu diplome de școli generale, care îi consiliau pe miniștri?
  4. Cine a verificat performanțele?
  5. Cum a fost justificat nivelul remunerației?
  6. De ce asemenea situații ajung să fie discutate public abia după izbucnirea unui scandal? Aaa, da, regina nu știe nimic, ea află totul de la TV și din online, numai că aici apare o altă problemă: tot ea a închis toate portalurile de știri care mai aveau curajul să reflecte ce se întâmplă în societate. Au rămas numai cele apropiate turnului, iar ele, desigur, că nu reflectă asemenea boroboate. Iată și explicația pentru care biata femeie nu știe nimic despre ce se întâmplă în propria țară și cu propriii cetățeni, care au votat-o din greșeală sau, mai bine zis, fiind mințiți.

Meritocrația nu poate fi o regulă pentru oamenii simpli și o excepție pentru cei apropiați de putere. Dacă standardul este corectitudinea, atunci el trebuie aplicat tuturor, fără rude, prieteni sau excepții.

Justiția promisă și încrederea care nu se construiește prin sloganuri

Reforma justiției a fost una dintre cele mai importante promisiuni ale proiectului politic care a ajuns la putere în 2021. Cetățenii au vrut o justiție care să nu răspundă la telefonul politicienilor, să nu protejeze oamenii influenți și să nu se transforme într-o armă împotriva adversarilor.

Este firesc ca o reformă atât de dificilă să dureze. Este firesc să existe verificări, evaluări și rezistență din partea celor care se tem să piardă influența. Dar tocmai de aceea procesul trebuie să fie transparent, consecvent și credibil.

O justiție independentă nu înseamnă o justiție care execută dorințele celor aflați astăzi la guvernare. Înseamnă o justiție care poate investiga inclusiv oamenii puterii, fără presiuni și fără protecție politică.

Nu putem cere cetățenilor să aibă încredere doar pentru că li se spune că lucrurile merg bine. Încrederea se câștigă prin rezultate verificabile, prin dosare soluționate corect, prin hotărâri motivate și prin aceeași măsură aplicată tuturor.

Și totuși, despre ce reformă a justiției vorbim, când procurorii găsesc borcane cu zeci de mii de euro prin beciurile părinților, judecătorii au mașini luxoase la prețul unui plin la stația PECO etc., iar despre scandalul cu Herman von Hebel și decizia Curții Constituționale din 15 octombrie 2026 nici nu se merită să „pomenim” — intenționat am scris „pomenim”… La TV nu s-a vorbit, iar doamna, cu certitudine, nu cunoaște nimic… Of, sărmana femeie, toți ascund totul de dânsa, în țara asta…

Europa nu trebuie folosită ca scut împotriva criticilor

Direcția europeană a Republicii Moldova este o miză strategică importantă. Integrarea europeană poate aduce instituții mai puternice, oportunități economice, reguli mai clare și protecție mai bună pentru cetățeni. Dar tocmai pentru că acest obiectiv este atât de important, el nu trebuie transformat într-un instrument de intimidare politică.

Nu orice critic al guvernării este împotriva Europei. Nu orice întrebare despre o achiziție publică este propagandă. Nu orice jurnalist care investighează o instituție este agentul cuiva. Iar un cetățean care întreabă de ce plătește mai mult pentru gaz nu devine automat dușmanul statului.

Europa înseamnă instituții care suportă controlul public, presă care poate pune întrebări, opoziție care poate critica și cetățeni care nu trebuie să ceară permisiunea nimănui pentru a-și exprima nemulțumirea.

Președintele, guvernul și răspunderea politică

Ar fi incorect să pretindem că președintele Republicii Moldova conduce singur toate instituțiile sau stabilește fiecare tarif și fiecare cheltuială publică. Moldova este o republică parlamentară, iar Guvernul și Parlamentul au responsabilități executive și legislative directe. Iar din câte deja se cunoaște, din propria prostie evidentă și din ipocrizie, ei înșiși au apărut de multe ori în spațiul public și au recunoscut că demiterea unui „paznic” de la Ocnița ori Cahul tot de doamnă este decisă… Catastrofală este situația cu democrația din „imperiul putred”…

Dar această precizare nu anulează răspunderea politică a Maiei Sandu. Ea a fost figura centrală a proiectului politic care a câștigat alegerile prezidențiale din 2020 și 2024, iar PAS a guvernat cu majoritate parlamentară începând din 2021. Când un proiect politic cere încrederea populației și își asumă direcția țării, nu poate revendica doar meritele și pasa toate eșecurile altora.

Nu poți fi liderul simbolic al tuturor victoriilor și un simplu spectator atunci când apar probleme. Nu poți apărea în fața camerelor când este de anunțat un succes și să dispari în spatele instituțiilor când oamenii cer explicații.

Răspunderea politică nu înseamnă vinovăție penală. Înseamnă obligația de a explica, de a corecta, de a schimba oamenii care nu performează și de a recunoaște atunci când o politică a eșuat.

Ce am votat și ce am primit? Ori fraza renumita a omagiatei…-Cum veți vota așa veți trai, adică supravețui – a vrut sa spună…

Am votat pentru o țară în care legea să fie mai puternică decât relațiile. Am primit prea multe controverse despre instituții și numiri care cer explicații.

Am votat pentru o economie în care oamenii să poată trăi din munca lor. Am primit facturi care apasă greu pe gospodării și o rată a sărăciei care rămâne alarmantă. Iar deputații Curții ne iau în derâdere pe la televiziunile Curții, chipurile, „am ajuns să facem tizic”… Și aici sunt două momente importante. În primul rând, râd de noi pentru că am ajuns la „sapa de lemn” și nu ne mai putem permite să achităm facturile, tot din cauza ipocriților… Iar al doilea moment scoate în evidență o altă problemă majoră, anume cea a zootehniei. Acești nesimțiți au desființat această ramură în totalitate. Din acest motiv a fost foarte surprins deputatul „galben” când a auzit că au mai rămas undeva vreo două-trei animale și se face tizic… Adică, nu au reușit să distrugă totul, dar mai au timp…

Am votat pentru o administrație competentă. Am primit situații în care publicul a trebuit să afle din presă despre salarii, angajări și probleme de management.

Am votat pentru o justiție independentă. Și încă așteptăm ca independența să fie demonstrată prin aceeași măsură pentru toți.

Am votat pentru respect. Dar respectul nu înseamnă să aplaudăm orice decizie și să tăcem atunci când lucrurile merg prost. Respectul înseamnă să fim tratați ca cetățeni, nu ca o masă electorală care trebuie mobilizată o dată la câțiva ani.

Nu cerem perfecțiune. Cerem competență, responsabilitate și adevăr. Cerem ca promisiunile să fie măsurate prin rezultate, nu prin aplauze. Cerem ca instituțiile să lucreze pentru cetățeni, nu pentru cercurile de putere. Iar când lucrurile nu merg, cerem explicații, nu lecții de patriotism.

Șase ani mai târziu: cine răspunde?

La șase ani de la victoria din 15 noiembrie 2020, Maia Sandu și proiectul politic pe care l-a reprezentat nu mai pot fi judecați doar prin comparație cu trecutul. Trecutul trebuie investigat și sancționat acolo unde există probe. Dar prezentul trebuie evaluat după propriile sale rezultate.

Nu este suficient să spui că înainte era mai rău. Nu este suficient să arăți cu degetul spre Dodon, Plahotniuc sau alte nume din trecut. Oamenii au votat schimbarea tocmai pentru ca aceleași practici să nu se repete sub alte nume și alte culori.

Șase ani sunt suficienți pentru a demonstra dacă ai construit instituții mai bune, dacă ai îmbunătățit viața oamenilor și dacă ai respectat promisiunile fundamentale. Iar dacă rezultatele nu corespund așteptărilor, răspunsul nu poate fi încă o campanie de imagine.

Șase ani de promisiuni. Șase ani de putere. Șase ani în care ni s-a spus că totul se face pentru oameni. Dar când vor începe oamenii să simtă, în viața lor de zi cu zi, că toate aceste promisiuni au fost făcute pentru ei?P.S. Ori poate ei s-au referit la cercurile lor restrânse, adică la copiii cu diplome din școli, angajați să-i consilieze pe miniștri cu salarii de zeci de mii de lei, la rudele promovate din greu în funcții de conducere și la tot felul de nepotisme și cumătrisme din „cartea sfântă” a rudelor de toate gradele…

Nu am votat pentru o regină. Nu am votat pentru o curte de favoriți. Nu am votat pentru un turn în care cei de sus își împart meritele, iar cei de jos își împart facturile.

N.B. Iar la final mă întreb: voi, cei de la guvernare, încă nu ați înțeles cât de toxici sunteți pentru această țară? Poate plecați de bunăvoie? Sau încă nu ați reușit să distrugeți totul și vă oprește din drum această obligație morală? Întreb, ca să știm la ce să ne mai așteptăm în următorii doi-trei ani…

Am votat pentru o Republică Moldova mai dreaptă. Și avem tot dreptul să cerem să o vedem.

Șase ani mai târziu, întrebarea rămâne aceeași și nu va dispărea prin comunicate, conferințe sau atacuri la adresa celor care critică: când vor începe oamenii să simtă, în viața lor de zi cu zi, că toate aceste promisiuni au fost făcute pentru ei?

N.B. Totuși, poate vă opriți?! Deja o întreagă Europă și nu numai vă cunosc cât de incompetenți sunteți. Vecinii vă iau în derâdere cu reformele tâmpite pe care le visați noaptea și le implementați a doua zi… Opriți-vă, că-i prea de tot!!!
De la Eminescu la realitatea de astăzi
Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți –
Tu nu m-ai cunoscut.
O parafrază satirică în spirit eminescian, cu siguranță ca astfel scria dacă apuca vremurile “bune”
„Regina din turn”
Pe lângă turnul fără “soț”
Adesea am trecut;
Știam că țara-i la necaz –
Tu n-ai știut. N-ai vrut.
Versurile originale, semnate de Mihai Eminescu, întâlnesc ironia și dezamăgirea unei realități politice contemporane.
#6AniDeMaiaSandu #RepublicaMoldova #Promisiuni #ResponsabilitatePolitică #Sărăcie #Gaz #Meritocrație #Justiție
“`

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *