Marile puteri negociază. Cetățenii își numără banii. La Chișinău, corul puterii numără aplauzele. Acordul Trump-Putin, anunțat de președintele american și referitor la livrările de motorină către piața americană și mondială, ar trebui să provoace, în birourile conducerii Republicii Moldova, o discuție serioasă despre rezultate. Efectele acordului vor trebui demonstrate. Dar întrebarea pentru puterea noastră poate fi pusă chiar astăzi: ce obțineți, concret, pentru oamenii pe care îi conduceți?
Doamnă Sandu, dincolo de discursuri, fotografii și felicitările anturajului, ce ajunge în casa cetățeanului? Ce avantaj simte familia care își calculează cheltuielile până la ultimul leu? Ce câștigă pensionarul care trebuie să aleagă ce cumpără întâi? Ce perspectivă primește omul care muncește și tot nu reușește să trăiască decent? Acestea sunt întrebările unei țări. Răspunsurile trebuie să fie pe măsură.
Un forum se încheie cu discursuri. O iarnă se trece cu bani.
La Moldova Security Forum, M.S. s-a expus cu privire la sprijinul pentru Ucraina, amenințările rusești și consolidarea apărării Republicii Moldova. Tocmai gravitatea acestor teme o obligă la explicații precise. Ce angajamente asumăm? Ce limite au? Cât costă? Ce garanții obținem? Cine răspunde dacă evaluările sunt greșite? Cetățenii trebuie să știe ce se decide în numele lor înainte să li se ceară să suporte consecințele.
Republica Moldova proclamă prin Constituție neutralitatea permanentă. Acest statut cere claritate în privința angajamentelor de securitate. Sprijinul politic pentru Ucraina nu dovedește, prin el însuși, încălcarea neutralității. Dar nici invocarea securității nu scutește conducătorul unei țări neutre, de obligația de a explica fiecare decizie. Constituția trebuie respectată, iar întrebările despre aplicarea ei trebuie să primească răspunsuri.
O țară mică, aflată lângă un război, are nevoie de luciditate. În relația cu o putere nucleară, fiecare cuvânt trebuie cântărit și fiecare risc evaluat. Apărarea suveranității, diplomația și prudența necesită competență. Cetățeanul are dreptul să vadă că există o strategie în spatele declarațiilor și că acea strategie îl protejează. Iar ceea ce ține de expunerea directă și lipsită de orice logică diplomatică a așa-zișilor politicieni de pe Bîc, e catastrofă, ori altfel spus e o provocare obraznică. Ori altfel decât o provocare obraznică nu poate fi numită expunerea propriei păreri precum că Federația Rusă trebuia să fie asaltată și intensificate atacurile asupra…
Anturajul aplaudă. Cine mai are curajul să spună adevărul?

În opinia mea, prostia politică devine periculoasă atunci când primește funcție, influență și acces la decizie. Când consilierul confundă interesul țării cu imaginea șefului. Când orice greșeală este cosmetizată, orice critică este suspectată, iar orice nereușită primește o explicație care absolvă puterea de răspundere.
Consilierul competent întreabă: „Ce câștigă Moldova?” Lingușitorul întreabă: „Cum facem să pară că ați câștigat dumneavoastră?” Între aceste două întrebări se află diferența dintre guvernare și spectacol.
Doamnă Sandu, un anturaj care vă spune permanent că aveți dreptate vă poate izola de realitate, și intenționat duce în eroare… Iar acceptarea acestei izolări este responsabilitatea dumneavoastră. Aveți nevoie de oameni capabili să vă contrazică, să vă arate costurile unei decizii și să recunoască un eșec. Oamenii care aplaudă orice pot întreține confortul unui cabinet. Nu pot înlocui judecata necesară conducerii unei țări.
Când loialitatea înlocuiește competența, greșelile se repetă. Când lingușirea devine metodă de lucru, incompetența este prezentată drept curaj. Când imaginea conducătorului ajunge preocuparea principală, cetățeanul este chemat să plătească decorul prin înmânarea facturii.
Cetățeanul nu vă datorează recunoștință pentru intenții. Dumneavoastră îi datorați rezultate.
Condamnarea agresiunii ruse și apărarea suveranității Moldovei sunt poziții legitime. Ele nu anulează obligația de a guverna competent. Niciun discurs despre Kremlin nu răspunde, de unul singur, la întrebările despre venituri, facturi, locuri de muncă și servicii publice. Fiecare dintre aceste probleme cere decizii, muncă și răspundere.
Sacrificiul populației nu este o resursă nelimitată. Când cereți oamenilor să accepte costuri, explicați cum le reduceți. Când promiteți un viitor mai bun, arătați pașii verificabili către el. Când invocați prestigiul internațional, demonstrați ce beneficii aduce țării. Cetățeanul are dreptul să ceară explicații. Funcția dumneavoastră presupune obligația de a o da.
Acordul Trump-Putin: șah și mat pentru politica de poză de la Chișinău?
Acordul Trump-Putin va fi judecat prin consecințe: ce se livrează, în ce condiții și cu ce efect. Același criteriu trebuie aplicat conducerii de la Chișinău. Ce a obținut? Ce a costat? Ce a protejat? Ce a îmbunătățit în viața oamenilor?
Pentru mine, aici începe adevăratul „șah și mat”: în momentul în care puterea trebuie să treacă de la povestea despre propriul succes la dovada succesului pentru cetățeni.

Doamnă Sandu, aplauzele se termină. Facturile rămân. La sfârșitul lunii, pe masa cetățeanului ajunge nota de plată. Fotografia de la forum rămâne pe pagina Președinției. Cine răspunde pentru diferența dintre ele?
P.S. Și, cu acest prilej, Maia Sandu, când îl chemați pe ambasadorul Statelor Unite să-i înmânați o notă de protest pentru înțelegerea anunțată de președintele Trump cu președintele Putin, care vă încurcă atât de rău povestea de „inamicul numărul unu”? Iar dacă și dn. Tofan, și câte o jurnalistă din corul de aplauze revendică același titlu, când vă înțelegeți, în sfârșit, cine-i numărul unu, cine-i numărul doi — și cine se ocupă, între timp, de Republica Moldova?







One Comment