USM – La Multi ANI !

Comasarea universităților din Moldova, decisă în timpul guvernării PAS, merită un bilanț public. La aniversarea Universității de Stat din Moldova, întrebarea este directă: ce a câștigat, concret, țara din dispariția unor universități și academii ca instituții distincte?

La 1 octombrie 1946, într-o societate care ieșea din război, își începea activitatea Universitatea de Stat din Chișinău, actuala Universitate de Stat din Moldova. La 1 octombrie 2026, USM împlinește 80 de ani. Opt decenii de muncă universitară, de generații formate, de cercetare și de oameni pentru care educația a reprezentat șansa de a-și schimba viața.

Data fondării este consemnată în istoricul oficial al instituției.

Aniversarea merită respect. Profesorii, cercetătorii, studenții și absolvenții merită mai mult decât un mesaj festiv distribuit de politicieni care, după fotografie, se întorc la propriile calcule administrative.

Pentru că, dincolo de felicitări, există o întrebare pe care nu o putem acoperi cu flori și discursuri: ce facem cu moștenirea academică a Republicii Moldova?

În ultimii ani, guvernarea PAS a ales reorganizări prin absorbție, integrarea unor instituții în altele și concentrarea administrativă a învățământului superior. Puterea le numește modernizare. Cetățeanul are dreptul să ceară dovezi că modernizarea a produs ceea ce i s-a promis.

O hotărâre de Guvern poate schimba o organigramă într-o zi. O școală academică se construiește în decenii. Tocmai de aceea, între semnătura ministrului și viitorul unei universități trebuie să existe mai mult decât convingerea politică a momentului.

Comasarea universităților: ce instituții au fost absorbite sub PAS

Să vorbim concret, cu nume și date, pentru că indignarea fără documente este ușor de respins.

La 13 iulie 2022, Guvernul a aprobat reorganizarea prin fuziune și absorbție a unor instituții din educație și cercetare. Printre schimbările anunțate oficial s-au aflat:

• Universitatea Agrară de Stat din Moldova, integrată în Universitatea Tehnică a Moldovei.
• Universitatea de Stat din Tiraspol, absorbită de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.
• Academia de Administrare Publică, absorbită de Universitatea de Stat din Moldova.
• Institutul de Științe ale Educației și Institutul de Formare Continuă, absorbite de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.
• Treisprezece institute de cercetare, integrate în USM.
• Trei institute de cercetare, integrate în UTM.
• Institutul Național de Cercetări Economice, integrat în Academia de Studii Economice din Moldova.

Lista reorganizărilor este prezentată în comunicatul oficial al Ministerului Educației și Cercetării din 13 iulie 2022.

Ulterior, prin decizia Guvernului din 27 decembrie 2023, Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport a fost absorbită de USM.

Ministerul a explicat că aceasta urma să funcționeze ca institut în cadrul universității, cu transferul personalului până la 1 septembrie 2024. Detaliile sunt prezentate în anunțul oficial privind fuziunea USEFS cu USM.

Acestea sunt exemple verificabile. Nu trebuie umflată lista cu instituții despre care nu există dovezi că ar fi fost închise.

Trebuie precizat și sensul schimbărilor: absorbția unei universități nu înseamnă automat că toate cursurile au încetat, că studenții au rămas fără studii sau că profesorii au dispărut. Înseamnă însă pierderea statutului de instituție distinctă și integrarea într-o altă structură.

Iar această pierdere poate fi criticată legitim. O universitate are identitate, tradiție, priorități și o comunitate construită în timp. Statul trebuie să explice ce beneficii justifică renunțarea la existența sa separată.

A muta studenții și a schimba denumirea de pe ușă nu reprezintă, prin ele însele, o victorie pentru educație.

Universitatea Agrară și întrebarea pe care agricultura o pune puterii

Cazul Universității Agrare merită o discuție serioasă, mai ales într-o țară în care agricultura rămâne o preocupare economică și socială majoră… sau vorba ceea “Agricultura nu mai este ramura principala a economiei în RM”… probabil Call Centrele sunt….

Să ne imaginăm un fermier care vrea să aleagă un soi mai rezistent, să reducă pierderile de apă sau să înțeleagă de ce un tratament nu mai funcționează. Pentru el, reforma universitară contează dacă primește acces la cunoaștere utilă, la specialiști și la soluții pe care le poate aplica.

Un student la medicină veterinară are alte nevoi concrete: practică bună, echipamente, profesori disponibili și pregătire care să-l ajute să lucreze competent. Nici fermierul, nici studentul nu își rezolvă problemele doar pentru că două instituții au fost unite administrativ.

Integrarea în UTM poate crea oportunități. Dar poate ridica și întrebări despre locul acordat domeniilor agricole în noua structură. De aceea, evaluarea trebuie făcută prin rezultate: calitatea pregătirii, cercetarea aplicată, colaborarea cu producătorii și accesul studenților la practică.

Guvernarea ar trebui să poată prezenta aceste rezultate clar, comparativ și verificabil. Câte proiecte au ajutat efectiv producătorii? Ce condiții de studiu s-au îmbunătățit? Ce probleme persistă?

Nu cerem imposibilul. Cerem ca o decizie prezentată drept progres să fie evaluată ca progres, cu indicatori și responsabilitate publică.

Din cămine studențești, spații închiriate pentru muncitorii străini –

 – iar studenții noștri siliți de situație sa renteze apartamentele din capitala la prețuri exagerate … Bravo dlor !!!

Există însă și un fapt care dă acestei discuții o imagine greu de ignorat. Într-un campus asociat cu formarea studenților, inclusiv a celor veniți din străinătate, o parte din cămine găzduiește muncitori străini aduși de companii pentru a lucra în Republica Moldova.

Dimensiunea internațională a fostei Universități Agrare este documentată: Ministerul Educației arăta că, în anul universitar 2016–2017, la această instituție studiau 75 de cetățeni străini.

Datele confirmă prezența studenților internaționali, fără să stabilească în ce camere sau cămine era cazat fiecare. Informația este disponibilă în datele publicate de Ministerul Educației despre studenții străini.

La 18 iunie 2026, UTM a confirmat pentru NewsMaker că în căminele fostei Universități Agrare erau cazați 328 de muncitori străini, în baza unor contracte de chirie încheiate cu companiile angajatoare. Universitatea a explicat că erau folosite spații rămase libere, că studenții preferaseră alte opțiuni și că aceștia au prioritate dacă necesarul de cazare crește. Explicațiile sunt prezentate în materialul NewsMaker din 18 iunie 2026.

Această explicație trebuie spusă integral. Nu avem temei să afirmăm că studenții au fost evacuați pentru a face loc muncitorilor. Nici cifra confirmată nu trebuie înlocuită cu una mai mare doar pentru efect. Dar explicația administrativă nu închide discuția publică.

În căminele fostei Universități Agrare, asociate cândva cu viața studențească, sunt cazați și oameni aduși pentru muncă. Imaginea merită discutată fără exagerări și fără a-i transforma pe acești oameni în vinovați.

Muncitorii nu decid politica universitară a Republicii Moldova. Ei caută venituri, asemenea moldovenilor care lucrează în alte țări. Problema privește felul în care statul și instituțiile sale gestionează patrimoniul educațional și capacitatea de a atrage studenți.

De ce au rămas spațiile neocupate? Condițiile sunt potrivite? Costurile sunt accesibile? Ce venituri produce închirierea și cum sunt folosite? Ce plan există pentru creșterea cererii studențești?

Aceste întrebări sunt mai incomode decât o ceartă despre originea chiriașilor. Ele cer răspunsuri de la cei care administrează și guvernează.

Cercetătorii au contestat reforma

Nici în cercetare, reorganizarea nu a fost primită cu acord unanim.

La 1 iulie 2022, Adunarea Generală Extraordinară a membrilor Academiei de Științe a Moldovei a respins proiectul de reorganizare prin absorbție a unor instituții din educație, cercetare și inovare. Poziția este publicată pe site-ul Academiei. A fost, așadar, o obiecție formulată de membri ai comunității științifice, nu doar o dispută între partide.

Puterea nu era obligată să accepte automat fiecare obiecție. Era însă obligată să o trateze serios și să explice de ce soluția aleasă ar fi mai bună decât alternativele.

Cercetarea are nevoie de continuitate, colaborări și timp. Un laborator nu devine performant numai prin schimbarea instituției de care aparține. Un cercetător nu primește automat echipamente mai bune pentru că semnează documentele cu un alt antet.

În jurul acestor reorganizări, întrebarea esențială rămâne aceeași: ce s-a schimbat în munca efectivă?

Integrarea în universități poate apropia studenții de cercetare. Dar beneficiul trebuie demonstrat. Câți studenți participă la proiecte? Ce acces au la laboratoare? Ce finanțare ajunge la echipe? Cum sunt protejate domeniile importante care nu aduc imediat venituri sau vizibilitate?

Istoria, limba, biodiversitatea sau cercetarea fundamentală nu pot fi judecate exclusiv după cât de repede produc un rezultat comercial. Statul are obligația să păstreze capacitatea de a studia și de a înțelege propria societate.

Comasarea universităților trebuie să vină cu un bilanț

Unul dintre cele mai comode cuvinte ale administrației este „optimizare”. Sună tehnic, aproape inevitabil. Cine ar putea fi împotriva eficienței?

Doar că eficiența trebuie măsurată. Dacă două instituții sunt unite, trebuie să aflăm ce economii reale rezultă, unde merg banii și ce efect au asupra oamenilor.

Guvernarea poate reduce cheltuieli administrative și poate investi economiile în educație. Dar cetățeanul nu are obligația să presupună că acest lucru s-a întâmplat doar fiindcă a fost promis.

Un bilanț credibil ar trebui să arate evoluția condițiilor de studiu, a finanțării cercetării, a accesului la practică și a perspectivelor absolvenților. Ar trebui să prezinte și dificultățile întâmpinate, nu doar fotografiile de la inaugurări.

Dacă reforma este un succes, succesul trebuie să suporte întrebările.

Nu ajunge să ni se spună că instituțiile sunt acum mai mari. Mai mare poate însemna mai puternic, dar poate însemna și mai greu de administrat.

Diferența se vede în activitatea zilnică: cât așteaptă un student pentru un răspuns, cât de ușor poate lucra o echipă și câtă libertate are un domeniu să-și urmărească prioritățile.

Guvernarea PAS și-a asumat deciziile. Trebuie să-și asume și evaluarea lor, inclusiv acolo unde rezultatele nu corespund discursului inițial.

Mai puține universități nu înseamnă automat o educație mai bună

Ar fi simplist să spunem că orice comasare este greșită. Există instituții care pot funcționa mai bine împreună, programe care trebuie revizuite și resurse care pot fi folosite mai eficient.

Dar este la fel de simplist să prezentăm fiecare absorbție drept dovadă de modernizare. Comasarea universităților trebuie judecată prin efectele asupra educației și cercetării.

Numărul universităților nu este singura măsură a sănătății unui sistem. Contează calitatea și accesul. Contează dacă un tânăr dintr-o familie cu venituri modeste poate studia, dacă găsește cazare decentă și dacă pregătirea primită îi oferă o perspectivă reală.

Să luăm un exemplu obișnuit: un absolvent de liceu dintr-un sat vrea să devină profesor. Familia calculează transportul, cazarea și cheltuielile lunare. Pentru acel tânăr, politica educațională se traduce într-o întrebare foarte simplă: își permite să urmeze studiile?

Un alt student vrea să facă cercetare. El are nevoie de îndrumare, acces la instrumente și posibilitatea de a continua. O reformă care îl ajută merită recunoscută. Una care îi schimbă doar traseul birocratic trebuie criticată.

De aceea, discuția nu poate fi redusă la nostalgia unei denumiri. Miza este ce fel de educație construim și pentru cine.

Patrimoniul universitar cere transparență

Universitățile administrează clădiri, cămine, terenuri și alte bunuri. Acest patrimoniu are valoare publică și trebuie gestionat cu explicații accesibile.

Reorganizările justifică întrebări despre utilizarea bunurilor: ce spații rămân pentru studiu, ce se închiriază, în ce condiții și cum se folosesc veniturile?

A cere aceste informații nu înseamnă a acuza automat pe cineva de ilegalitate. Înseamnă a lua în serios faptul că patrimoniul educațional deservește un interes public.

Orice proiect nou trebuie evaluat prin contribuția sa la educație și cercetare. O colaborare cu mediul economic poate fi utilă dacă oferă practică, soluții și oportunități. Dar utilitatea trebuie explicată, iar obligațiile asumate trebuie să poată fi urmărite.

Universitatea nu trebuie să devină o instituție de la care aflăm mai ușor câte spații are de închiriat decât ce perspective oferă studenților.

Ce îi datorăm USM la 80 de ani

La aniversarea USM, profesorii și cercetătorii merită recunoștință pentru munca lor. Studenții merită încredere și condiții care să le permită să învețe. Absolvenții merită să simtă că instituția lor își păstrează ambiția academică.

Guvernarea merită întrebări, pentru că aceasta este relația normală dintre cetățeni și putere.

Ce a câștigat țara prin absorbția Universității Agrare, a Universității de Stat din Tiraspol, a Academiei de Administrare Publică și a Universității de Stat de Educație Fizică și Sport?

Ce probleme au fost rezolvate? Ce probleme noi au apărut? Ce rezultate pot fi atribuite reorganizărilor și ce investiții ar fi fost posibile și fără ele?

Acesta este bilanțul pe care PAS trebuie să-l prezinte. Un bilanț public, inteligibil, care să poată fi verificat și contestat.

Nu este suficient să invoci viitorul european. Trebuie să explici ce fel de viitor construiești pentru tânărul care intră astăzi într-o sală de curs.

La mulți ani, USM! La 80 de ani de la fondare, cel mai potrivit omagiu este o țară care își tratează educația cu seriozitate.

Republica Moldova are nevoie de universități care pregătesc bine, de cercetători care pot lucra și de studenți care își văd viitorul aici. Are nevoie și de o putere dispusă să răspundă pentru propriile decizii.

Iar dacă guvernarea ne spune că absorbțiile au întărit educația, răspunsul cetățeanului trebuie să fie limpede:

Arătați rezultatele. Organigramele le-am văzut deja.

Mai multe analize despre instituții și viața publică găsești pe RomanGrigore.com.

Greg Roman