Republica Moldova la răscruce: între securitate națională și riscul erodării statului de drept. Începutul unui nou stat capturat?

Dacă informațiile vehiculate în spațiul public se confirmă, ne aflăm în fața unui moment de maximă importanță pentru viitorul democrației moldovenești.
În orice stat democratic autentic, securitatea națională reprezintă o obligație constituțională. Însă securitatea nu poate deveni un substitut pentru justiție, iar suspiciunile nu pot înlocui probele. Tocmai de aceea, orice măsură restrictivă care afectează drepturile unor persoane trebuie să fie însoțită de transparență, control instituțional și posibilitatea reală de contestare.

Pericolul precedentului

În momentul în care statul poate restricționa active, libertăți economice, activități profesionale sau libertatea de circulație pe baza unor proceduri insuficient transparente, se creează un mecanism care poate fi extins ulterior asupra oricui devine incomod politic.

“Astăzi pot fi vizați adversarii unui guvern, mâine pot fi vizați criticii săi, poimâine – orice cetățean care exprimă o opinie diferită.”

Istoria europeană demonstrează că democrațiile nu dispar peste noapte. Ele se erodează gradual, prin acumularea unor excepții care devin regulă și a unor măsuri extraordinare care încetează să mai fie extraordinare.

Statul de drept nu poate funcționa selectiv

O democrație matură se bazează pe câteva principii simple:

• prezumția de nevinovăție;
• dreptul la apărare;
• independența justiției;
• separația puterilor în stat;
• libertatea presei și a exprimării.

Atunci când aceste principii sunt subordonate deciziei administrative sau politice, apare riscul transformării instituțiilor în instrumente de influență și control.

Nu este suficient să afirmi că o persoană reprezintă o amenințare.

Într-un stat de drept trebuie să demonstrezi acest lucru prin probe, în fața unor instituții independente și prin proceduri verificabile.

Linia fină dintre protejarea statului și capturarea lui

Republica Moldova a trecut deja prin experiența dureroasă a capturării instituțiilor în trecut.

Societatea a plătit un preț enorm pentru concentrarea puterii, controlul politic asupra instituțiilor și folosirea selectivă a mecanismelor statului.

Din acest motiv, orice semnal care sugerează extinderea unor măsuri excepționale asupra unui număr mare de persoane din domenii diferite trebuie analizat cu maximă atenție.

Un stat puternic nu este acela care reduce la tăcere vocile critice.

Un stat puternic este acela care poate tolera critica și poate demonstra prin probe, nu prin etichete, că acționează în interesul cetățenilor.

Întrebările la care autoritățile trebuie să răspundă

Dacă informațiile apărute sunt reale, societatea are dreptul să afle:

• Care sunt criteriile exacte de includere pe asemenea liste?
• Care sunt probele care justifică măsurile propuse?
• Ce instituții verifică legalitatea procedurilor?
• Ce mecanisme de contestare există pentru persoanele vizate?
• Cine poartă răspunderea în cazul unor eventuale abuzuri?

Fără răspunsuri clare la aceste întrebări, încrederea publică riscă să fie înlocuită de suspiciune.

Concluzie

Republica Moldova are nevoie de instituții puternice, dar și de limite puternice pentru exercitarea puterii. Într-o democrație autentică, nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege, însă nici nimeni nu trebuie să fie în afara protecției legii.

Miza nu este soarta unor persoane concrete. Miza este însăși natura statului pe care îl construim: un stat de drept sau un stat al excepțiilor; o democrație consolidată sau o democrație care începe să își consume propriile garanții constituționale.

Aberația moldavă pare să nu mai aibă limite. Despre cele morale și juridice nici nu mai întreb — există riscul să fie nevoie de o comisie specială ca să afle ce înseamnă…

Totuși, vin și eu cu o propunere, ca să simplificăm lucrurile: să facem pre-vetting și vetting pentru toți cetățenii Republicii Moldova.

La naștere — pre-vetting.
La buletin — vetting.
Dacă ai o opinie — reverificare.
Dacă ai și curajul s-o spui public — evaluare extraordinară. 😏

Și gata! Nu mai pierdem timpul întocmind liste.

Oricum, în ritmul în care pleacă oamenii din țară, nici n-o să dureze prea mult…

Republica Moldova — țara în care, în curând, nu cetățeanul va întreba dacă statul respectă legea, ci statul îl va întreba pe cetățean dacă merită să beneficieze de ea.

P.S. Pentru eficiență, propun și un slogan:
„Nu întreba ce poate face statul pentru tine. Întreabă dacă ai trecut vettingul.” 😉

Acest material analizează implicațiile politice, instituționale și democratice ale unor informații aflate în circulație publică. Articolul nu formulează acuzații penale și nu stabilește responsabilități juridice individuale. Opiniile exprimate aparțin autorului și se încadrează în exercitarea dreptului constituțional la libertatea de exprimare și la critica de interes public.

Într-o societate democratică, dezbaterea privind activitatea instituțiilor statului este legitimă, necesară și protejată de lege.

Încurajez dezbaterea publică, transparența instituțională și respectarea principiilor statului de drept. Orice concluzie privind responsabilitatea juridică a unor persoane poate fi stabilită exclusiv de către instanțele competente, în baza probelor și în conformitate cu legea.

Toate persoanele menționate beneficiază de prezumția de nevinovăție și de toate garanțiile fundamentale prevăzute de legislația Republicii Moldova și de convențiile internaționale privind drepturile omului.

P.S. Istoria va judeca nu doar rezultatele, ci și metodele prin care acestea au fost obținute.

N.B. Practica demonstrează că mecanismele excepționale create pentru unii ajung adesea să fie folosite și împotriva altora. Cei care privesc astăzi cu indiferență restrângerea drepturilor altor cetățeni ar trebui să se întrebe cine va fi următorul atunci când precedentul va deveni regulă…ori altfel spus – Au venit vremurile bune !…