Aniversare cu Majorare (!)

   28 septembrie 2025 – versus un an mai târziu: promisiunile PAS și factura realității !

   Acum exact un an, pe 28 septembrie 2025, Republica Moldova mergea din nou la urne. PAS obținea puțin peste 50% din voturile valabil exprimate și, respectiv, 55 din cele 101 mandate ale Parlamentului pentru următorii 4 ani. O majoritate simplă ori fără drept și posibilitate de modificare a Constituției dar (!) suficientă pentru a guverna fără partener/i de coaliție.

A fost un vot uriaș de încredere ori mai bine zis de Manipulare (!). Dar un vot de încredere nu este un cec în alb. Iar după un an, întrebarea legitimă nu mai este doar ce a promis PAS în septembrie 2025, ci ce a ajuns, concret, în viața oamenilor. Pentru că între discursurile electorale și bonul de la magazin există o diferență pe care nici o conferință de presă nu o poate ascunde.

Ce ni s-a promis:

Campania PAS din 2025 a venit cu obiective economice și sociale ambițioase. Printre angajamentele prezentate public s-au numărat salariul minim de 10.000 de lei, salariul mediu de aproximativ 25.000 de lei, dublarea veniturilor populației active, dublarea exporturilor, crearea a 100.000 de locuri de muncă, atragerea a peste 4 miliarde de euro în investiții private, repararea a 3.000 de kilometri de drumuri și atingerea unei creșteri economice de cel puțin 5% anual.

În plan social au fost promise inclusiv 25.000 de locuințe, dublarea burselor, extinderea rețelei de creșe și continuarea majorării pensiilor. Peste toate acestea s-a suprapus marea promisiune politică a guvernării: apropierea accelerată de Uniunea Europeană și obiectivul integrării europene până în 2028.

Mesajul electoral a fost clar: integrarea europeană urma să însemne nu doar legi și capitole de negociere, ci o schimbare economică resimțită efectiv de cetățeni în salariu, în infrastructură, în servicii publice și în nivelul de trai.

Încă din perioada electorală însă, analiștii avertizau că o parte dintre aceste angajamente erau dificil de realizat în parametrii bugetari existenți. Unele ținte puteau fi atinse în anumite condiții, dar altele necesitau un ritm de investiții și de dezvoltare pe care economia Republicii Moldova nu îl demonstrase până atunci.

A trecut un an. Acum putem începe să comparăm promisiunea cu realitatea.

Economia promisă să accelereze. Economia reală: +0,6%

PAS a intrat în campanie vorbind despre o economie capabilă să crească anual cu cel puțin 5%. În primul semestru al anului 2026, economia Republicii Moldova a crescut însă, în termeni reali, cu doar 0,6%. În trimestrul al doilea, avansul a fost de 0,9% față de aceeași perioadă a anului precedent.

Nu este recesiune. Dar nici ritmul promis nu este.

Diferența dintre un obiectiv de 5% și o creștere efectivă de 0,6% în primul semestru este suficient de mare încât să nu poată fi trecută cu vederea. În plus, aceasta creștere nu este necesar o creștere naturala, este mai degrada o manipulare a datelor cu scopul de a arata careva progrese la acest capitol, iar în realitate economia a înregistrat un regres adițional… Este exact genul de diferență care trebuie explicată de guvernare prin cifre, reforme și rezultate, nu prin sloganuri.

Problema a fost recunoscută chiar de conducerea executivului. Lipsa unei creșteri economice suficient de puternice a fost descrisă drept una dintre principalele probleme ale țării. Tocmai de aceea, după un an de mandat, este normal să întrebăm unde este accelerarea economică promisă și ce anume va transforma actualul ritm într-unul capabil să susțină toate celelalte angajamente electorale.

Între timp, oamenii plătesc. Cea mai simplă evaluare a unei guvernări nu se face întotdeauna în Parlament. De multe ori, ea se face la magazin, la pompă sau atunci când vine factura.

În august 2026, inflația anuală oficială era de aproximativ 7%. Față de august 2025, combustibilii și carburanții se scumpiseră cu aproximativ 28%, motorina cu peste 65%, benzina cu peste 32%, transportul de pasageri cu 28%, energia electrică cu aproape 24%, apa și canalizarea cu peste 10%, alimentația publică cu peste 9%, iar produsele alimentare de bază continuau să înregistreze creșteri de preț și pentru o aniversare fastuoasa pentru incompetenți, astăzi au mai aprobat majorarea la gazele naturale la un preț final de peste 26 lei, asta după ce acum citeva săptămîni a fost prima majorare cu peste 40% (!)

Aceste cifre nu provin din discursurile opoziției. Sunt date oficiale ale Biroului Național de Statistică.

Desigur, nu toate scumpirile pot fi puse exclusiv pe seama unui guvern. Prețurile la energie, combustibili și produse de import sunt influențate de războaie, piețe internaționale, curs valutar și șocuri externe. Dar responsabilitatea guvernării începe exact acolo unde se termină explicația externă: ce măsuri au fost luate pentru a proteja cetățeanul de efectele acestor șocuri? Pentru omul care deschide factura, explicația geopolitică nu plătește factura.

Reforma salarială promisă și apoi amânată!

Poate cel mai simbolic episod al acestui an este reforma salarizării în sectorul bugetar. În primăvara anului 2026, autoritățile indicau data de 1 septembrie drept termen pentru introducerea noului sistem de salarizare.

Termenul nu a fost respectat.

În august, Guvernul a recunoscut oficial că reforma nu poate fi aplicată la data promisă și a amânat intrarea în vigoare a noii grile pentru 1 ianuarie 2027, iar în locul creșterilor salariale a fost anunțat un sistem de plăți unice pentru anumite categorii de angajați.

Poate exista o explicație economică pentru această amânare. Dar politic, realitatea este simplă: termenul promis nu a fost respectat. Mai grav însă este faptul ca aceasta majorare urmează sa fie nu de pe seama înregistrării creșterii economice dar din creșterea excesivă a tva-lui la un și de categorii de produse !

Iar aici apare una dintre diferențele fundamentale dintre campanie și guvernare. În campanie, promisiunea poate încăpea într-o frază. În guvernare, ea trebuie susținută de bani, calendar, legislație și rezultate concrete.

Mai multe taxe într-o perioadă în care oamenii reclamă deja scumpirile. 

Noua politică fiscală pentru 2027 include și măsuri favorabile contribuabililor, precum majorarea unor scutiri. În același timp însă, statul estimează venituri bugetare suplimentare de miliarde de lei din TVA, accize și alte modificări fiscale.

Sunt discutate măsuri privind taxarea coletelor și bunurilor comandate de pe platforme externe, modificarea impozitării câștigurilor de capital și majorarea unor cote de impozitare pentru dividende.

Guvernul argumentează că aceste schimbări urmăresc un sistem fiscal mai echilibrat și o redistribuire a poverii fiscale. Este o dezbatere legitimă. Dar este la fel de legitimă întrebarea cetățeanului: dacă economia crește cu mai puțin de 1%, prețurile cresc cu aproximativ 7%, iar statul caută venituri suplimentare de miliarde de lei, unde este prosperitatea promisă în campania electorală?

Stranie strategie a guvernării, dar cert este faptul ca noi achitam pentru incompetenta lor, sau cum spunea Winston Churchill „O națiune care încearcă să se taxeze pentru a prospera este ca un om care stă într-o găleată și încearcă să se ridice trăgând de mâner.”

Aici apare o intrare pertinenta după 5/6 ani de mandat – “Unde banile?!”

Drumurile și infrastructura: aceeași promisiune, alt mandat !

Problema infrastructurii este relevantă și pentru că promisiunile în domeniu nu au început în 2025.

În campania precedentă, PAS promisese reabilitarea a mii de kilometri de drumuri naționale și locale. Până în 2025, numărul kilometrilor efectiv reparați rămânea considerabil mai mic decât țintele anunțate inițial. Cu toate acestea, în campania electorală din 2025 a apărut o nouă promisiune de reparare a încă 3.000 de kilometri de drumuri.

Nimeni nu poate cere în mod rezonabil ca toți acești kilometri să fie finalizați într-un singur an. Dar cetățenii au tot dreptul să întrebe care este ritmul actual, câte proiecte sunt contractate, câte sunt finalizate și care este calendarul până la sfârșitul mandatului. Mai mult, calitatea lucrărilor pentru aceste proiecte, ori doar o metoda de a spală fondurile europene așa cum spală ploaia și zăpadă drumurile făcute cu mare fast de către PAS ?! Același principiu trebuie aplicat și marilor proiecte de infrastructură: transparența nu este un moft al opoziției, ci o obligație a oricărei majorități parlamentare.

Justiția nu poate funcționa pe baza unui cec în alb

Probabil niciun cuvânt nu a fost repetat mai mult în ultimii ani decât „justiție”. Reforma sistemului judecătoresc este necesară, iar Republica Moldova a moștenit probleme serioase de corupție, independență instituțională și credibilitate.

Dar tocmai pentru că miza este atât de mare, reforma trebuie făcută cu garanții puternice. Evaluările extraordinare ale judecătorilor și procurorilor trebuie să respecte standarde clare de necesitate, proporționalitate și procedură.

Acest lucru nu înseamnă că reforma justiției trebuie abandonată și nici că orice critică demonstrează automat existența unei capturări politice. Înseamnă însă că întrebările privind independența instituțiilor, procedurile și limitele puterii trebuie discutate serios.

Într-un stat european, guvernarea trebuie să suporte critica. Chiar și atunci când critica este dură. Mai ales atunci cind procurorii trecuți prin vetting, găsesc borcane cu murături, adică borcane cu Euro prin beciuri pe la părinți… și noi numim aceasta reforma a justiției… 

Și totuși, corectitudinea cere să spunem și ce s-a făcut

O analiză serioasă nu trebuie să transforme dezamăgirea în orbire.

Republica Moldova a avansat în relația cu Uniunea Europeană. Unele prestații sociale au crescut. Pensia minimă și indemnizația la nașterea copilului au fost majorate față de nivelurile existente înainte de venirea PAS la guvernare. Au fost făcute investiții în infrastructură locală și în sectorul energetic, iar statul a continuat să își reducă vulnerabilitatea față de dependența energetică din Est.

Aceste lucruri trebuie recunoscute, dar care este prețul ?! Inflația și schemele din contractele de carburanti și energie electrică, la cote nemaivazute și aplicate de alte guvernări ai Republicii Moldova…

Pentru că scopul unei evaluări democratice nu este să înlocuim propaganda guvernării cu propaganda împotriva guvernării. Scopul trebuie să fie adevărul și comparația dintre ceea ce s-a promis și ceea ce s-a realizat.

După un an, PAS nu mai poate cere să fie judecat doar după intenții

Pe 28 septembrie 2025, cetățenii au oferit PAS ceva extrem de rar în politica Republicii Moldova: încă o majoritate parlamentară – 55 de mandate, putere legislativă, guvern, timp de +4 ani și sprijin european și occidental considerabil. Acces la fonduri și programe pe care puține guvernări ale Republicii Moldova le-au avut la dispoziție, – adică șmecherii nu abandoneaza schemele… E sărbătoare și răsuna muzica !!!

Din acest motiv, după un an, argumentul „ceilalți au fost mai răi” devine din ce în ce mai puțin relevant. Nu poți guverna la nesfârșit comparându-te cu trecutul. La un moment dat trebuie să te compari cu propriile promisiuni.

Ai promis venituri mai mari? Atunci arată venitul real, după inflație. Ai promis dezvoltare economică? Arată creșterea. Ai promis drumuri? Arată kilometrii. Ai promis justiție? Arată independența instituțiilor. Ai promis transparență? Acceptă întrebările. Ai promis o Moldovă europeană? Atunci standardele europene trebuie aplicate și atunci când puterea este criticată.

Realitatea este diferită – ai ridicat capul, ai dat o intrebare incomoda, ai expus o opinie diferită decit a lor, ai semnalat acte de corupere și incompetenta – felicitări, ești inclus în lista “fermecată” și declarat “om rău”, “mina Moscovei”, “din alta galaxie” etc… în țara în care te-ai născut și locuiești…

Europa nu este o scuză. Este un standard.

Aici se află, poate, una dintre cele mai importante lecții ale ultimului an. Republica Moldova nu trebuie obligată să aleagă între integrarea europeană și responsabilizarea guvernării. Putem susține integrarea europeană și, simultan, să fim extrem de exigenți cu cei care conduc țara. De fapt, tocmai aceasta este esența unei societăți europene: să nu transformăm niciun partid într-o instituție de stat, să nu confundăm critica unui guvern cu atacul asupra țării și să nu confundăm sloganul electoral cu rezultatul economic.

O majoritate de 55 de mandate nu înseamnă 55 de motive pentru mai puțină transparență. Înseamnă 55 de mandate de responsabilitate.

28 septembrie 2025 a fost ziua promisiunilor. 28 septembrie 2026 trebuie să fie ziua bilanțului.

Nu a trecut încă întregul mandat și o parte dintre obiectivele PAS au termene până în 2028, 2029 sau 2030. Ar fi incorect să fie declarate deja eșuate. Dar a trecut suficient timp pentru ca cetățenii să întrebe în ce direcție merge țara și dacă promisiunile se transformă într-adevăr în rezultate. Iar dacă e sa factorizam 5/6 ani de guvernare, viitorul este din ce în ce mai sumbru atit pentru noi cetățenii cit și pentru frageda democrație a plaiului mioritic…

Pentru că cetățeanul nu trăiește în anul 2030. Trăiește astăzi. Astăzi cumpără pâinea, pune combustibil, plătește factura la lumină, își primește salariul și își calculează pensia. Iar după un an de la obținerea celor 55 de mandate, există o întrebare pe care nicio guvernare democratică nu ar trebui să o evite:

Viața omului obișnuit a devenit, concret, mai bună? – și aici de dorit fără ca oameni bolnavi de la tribuna Parlamentului să ne povestească aprig și înflăcărat despre “tancurile rusești” !!! Ajunge !!! Povestea aceasta sa epuizat, schimbați foaia, ori da, Planul “B” nu exista….

Răspunsul nu trebuie oferit de PAS și nici de opoziție.

Trebuie oferit de cifre, de fapte și, în cele din urmă, de fiecare cetățean pentru sine, iar cei care si-au asumat acest exercițiu de guvernare trebuie să își asume și consecințele. !